marți, 15 martie 2011

Metroul de seara

Tren singuratic,
Se plimba pe sine , vechile lui prietene
Suiera si se odihneste in diferite statii.

Oamenii se imbulzesc pe usi
Rostind pe-alocuri un " pardon " lipsit de vlaga.
El suiera din nou si pleaca
Spre locuri ruginite de vreme .

Coboara el , coboara ea
Coboara zeci de-ndragostiti
Mergand agale , spre lumina , la sosea.

Trenul meu ramane trist prin intuneric
Si tot suiera prin tuneluri
Seara de seara si zi dupa zi.